Dare devil

I love you, but I’ll never change

Laury — Fri, 06 Nov 2009 21:52:12 +0000

Stiti cum e atunci cand tii la cineva si acel cineva uita ca existi? Uita sa te salute?. E un sentiment oribil. Stau in fiecare seara si ma gandesc cu ce am gresit eu. Poate am spus eu ceva care nu a fost bine, ceva nu trebuia sau poate pur si simplu prin felul meu de a fi i-am gresit. Dar curios, nu gasesc nimic. Tot ce gasesc e… alta eu. O Laura, pe care numai eu o cunosc (de fapt mai e cineva care o stie foarte bine), o Laura care nu se mai gandeste numai la ea. Si oricat asi vrea sa cred ca am trecut peste, cu atat imi dau seama mai tare ca nu pot sa depasesc momentul din simplu fapt ca ma gandesc la acest lucru, din simplu fapt ca ma doare sa ma gandesc la acest lucru.
Si cu toate astea am o stare de spirit jalnica. O stare de spirit mizerabila asi putea spune. Simt pur si simplu cum lumea mea mai are putin si se prabuseste. Si am crezut ca nimic nu ma va face sa zambesc zilele astea, am crezut ca aceasta durere din interiorul meu va ramane acolo o perioada lunga de timp. Dar se pare ca doar am crezut. Nu stiu de ce in timp ce scriu chiar zambesc. Zambesc pentru ca imi amintesc fiecare cuvant din discutia pe care am avuto la telefon acum doua zile. Fiecare cuvant, fiecare zambet nevazut al meu si fiecare ras.
Trebuie sa spun ca in ziua aia m-am simtit cu adevarat iubita. M-am simtit cu adevarat fericita. Radeam si zambeam la fiecare cuvant spus de persoana cu care vorbeam. Credeam ca m-a uitat, credeam ca l-am uitat. Si se pare ca totul in viata mea mai nou se rezuma la “a crede” si nu mai vreau sa fie asa. Vreau sa fiu sigura.Si acum sunt sigura ca nu ma uitat. Si sunt sigura ca ma facut sa zambesc. Sunt sigura ca dincolo de orice am sa gasesc in el tot ce am nevoie. Am sa gasesc tot ceea ce nu pot sa gasesc in altii. Si din nou am sa fiu egoista si am sa spun ca vreau sa il pastrez pentru mine toata viata, il vreau aici langa mine.

So what if it hurts me?
So what if i break down?
So what if this world just throws me off the edge
My feet run out of ground
I gotta find my place
I wanna hear my sound
Don’t care about all the pain in front of me
Cause i’m just trying to be happy, yeah
Just wanna be happy, yeah

I miss you

Laury — Wed, 30 Sep 2009 12:39:32 +0000

De 2 zile mi-am dat seama cat de proasta pot sa fiu. Mi-am dat seama cat de naiva e fiinta umana si cum da cu piciorul la ce are mai bun, da cu piciorul mereu in ceea ce iubeste cel mai mult. Nu pot sa cred ca am fost atat de naiva si nu mi-am dat seama la ce renunt. Oare mai are rost sa va spun cat de dor imi e de voi doi?. Oare mai are rost sa va spun cine sunteti? Oare mai are rost sa scriu acest post daca stiu ca nu am sa va mai am niciodata?

Tu care esti aici langa mine. Nu mai facut niciodata sa inteleg ce e in mintea ta. Prietenia ta a insemnat atat de multe lucruri pentru mine, mai multe decat ai sa crezi tu vreodata. Stii eu nu cred in chestia cu varsta. Asta e o minciuna. Si nu ma minti pe mine. Te minti si pe tine si pe cei din jurul tau. De cate ori ti-am spus ca tin la tine pentru ceea ce esti tu? Iti aduci aminte cand iti spuneam ca am un act pe tine? Si ca prin actul respectiv ai sa fii al meu? Vroiam doar sa fii prietenul meu. Sa ma ajuti si sa te ajut. Vroiam sa pot sa vin la tine daca patesc ceva. Stii cat de greu mi-a fost atunci cand mi-ai spus prima oara prin mesaj? Stii ca, cu o zi inainte avusesem parte de cea mai oribila zi din viata mea? Iar tu ai facut-o pe urmatoarea a doua cea mai oribila zi din viata mea. Azi cand te-am vazut, mi sa parut ca te cunosc de undeva, mi se parea ca undeva in adancul tau mai esti tu, ca acolo undeva mai e pustiul ala mic, care era plin de viata. Dar cu toate astea, azi nu am vazut de cat un baiat, cica mai matur, mult prea matur pentru varsta lui. Un baiat care a uitat cat a insemnat pentru mine. Stii in timp ce vorbeam cu colegul tau, nu imi venea sa cred ca am lacrimi in ochi. Nu imi venea sa cred ca te-ai schimbat atat de mult. Nu imi venea sa cred ca, dupa tot ce mi-ai spus saptamana trecuta, eu inca vreau sa fii din nou tu.
Ah si stiu ca in ciuda faptului ca te-ai schimbat fata de mine, eu nu m-am schimbat fata de tine. Si chiar daca nu iti pasa, chiar daca ai sa imi spui acelasi lucru ca saptamana trecuta de fiecare data, eu tot am sa tin la tine pentru ca ai insemnat ceva pentru mine.

Dar tu??Ma intreb de ce tu trebuie sa fii la …400 km? Sau mai simplu. de ce trebuie sa fii in partea cealata de tara? De ce nu poti sa fii langa mine?
Stii cand am realizat zilele astea cat de dor imi este de tine, mi-am dat seama si de faptul ca tineam atat de mult la tine. Si mi-am dat seama ca am renuntat la tine.. din cauza. Din cauza ca, pur si simplu credeam ca nu are rost. Si daca nu avea rost ce? Ce are in viata asta un rost? Azi in ora de dirigintie stateam si ma uitam pe pereti si mi-am adus aminte cand te-am cunoscut. Da. nu te-am cunoscut aici sau acolo. Te-am cunoscut undeva la mama naibii, in munti. Si erai cu var’tu. Nu am sa uit niciodata fata lu’ var’tu cand ma vazut acolo jos stand de vorba cu acea fata. Sau fata lui cand i-am spus ca sunt din Iasi. Si nu am sa uit cat de mult am tinut la tine si cat ma intrebau ai mei de tine. Si acum regret ca nu te am langa mine. Stii cat de mult mi-asi dori sa fii aici? Mi-asi dori asta pentru ca nu asi fi facut atatea greseli. Da, stiu ca sunt egoista si ca vreau tot ce nu pot sa am . Si nu am sa schimb asta niciodata. Am sa vreau tot timpul sa te am aici. Pana am sa uit cu adevarat ca existi, pentru ca stiu sigur ca asta face distanta. O sa ma lase doar cu o amintire atat de frumoasa. O sa ma lase fara tine si o sa ma lase visand ca esti langa mine.

Si asta? Postul acesta este pentru voi. Pentru ca nu stiti cat de mult insemnati pentru mine. Pentru ca nu stiti cat de mult va iubesc. Pentru ca eu stiu ca nu o sa mai am parte de nici o bucatica din voi vreodata!

Happiness (I part)

Laury — Sat, 12 Sep 2009 18:54:01 +0000

Da, am chef sa scriu pe blog. Curios e faptul ca am scris acu 5 zile. Dar am chef. Pentru ca inceapa sa imi placa din ce in ce mai mult sa scriu pe acest blog. Incepe sa imi placa tot ce este legat de un blog.
Si in post-ul acesta nu am sa vorbesc despre cat de mult imi place mie blogul. Ci despre “fericire”. Defapt nu am sa vorbesc. Am sa citez dintr-o cartulie foarte mica, care am primito in timpul anului de la Nescafe. Si am pastrat-o pana acum. Si nu vreau sa o arunc pentru ca imi place mult.
So here we go.

“Fericirea inseamna o sanatate buna si o memorie slaba”- Ingrid Bergman
“Fiinte umane cele mai fericite nu poseda mare lucur, ele doar exista”- D.Mallasz
“Secretul fericirii nu este sa faci ceea ce iti place, ci sa iti placa ceea ce trebuie sa faci”- M.Barrie
“Fericirea consta in bucuria realizarilor, in emotia efortului creativ.- Franklin D.Roosevelt
“Toate anotimpurile sunt frumoase pentru cel ce poarta fericirea in sine” -Horace Friess
“Nebunul cauta fericirea la mare departare, inteleptul o cultiva la picioarele sale” -Confucius
“Nu plange ca s-a terminat, bucura-te ca s-a intamplat”- Gabriela Garcia Marques
“Nu exista cale spre fericire. Fericirea ESTE calea.”- Eykis
“Ce este oare fericirea, daca nu simpla armonie intre om si viata pe care alege s-o traiasca”- Albert Camus
“Alergam dupa fericire pana departe, fie pe mare, fie pe uscat; dar fericirea e aici, aproape”- Horatiu
“Ingredientele esentiale alea fericirii- ceva de facut in viata, cineva pe care sa-l iubesti si ceva la care sa speri”- Allan K.Chalmers
“Nimanui n-ar trebui sa i se permita accesul la fericire, daca nu este gata sa o imparta cu cei din jur”- Lord Byron

I felt the rain on my skin

Laury — Mon, 07 Sep 2009 19:48:04 +0000

Si nu orice ploaie. Ploaia de toamna.
Iubesc toamna. Si cred ca daca stau bine sa ma gandesc e anotimpul meu preferat. Pentru ca imi place sa admir cum fiecare frunza moarta cade usor de la locul ei si se aseaza pe pamantul umed. Iubesc sa ma uit pe geam si sa vad cum ploaia rece bate in geam. Sa vad cum toata natura se schimba sub ochii mei.
E asa ciudat. Parca acum cateva zile era cald si nici nu puteam sa respir in timp ce mergeam pe strazile infierbantate ale iasului. Iar astazi cand am iesit, nici in tricou nu puteam sa stau pentru ca imi era frig. Cand am realizat ca este toamna si ca eu sunt doar intr-o bluza cu maneca lunga fooarte subtire pe mine i-am cerut persoanei cu care eram jacheta. Pentru ca ma vedea cum tremur si stiind ca abia am trecut de o raceala destul de rea, nu a avut ce face si mi-a dat jacheta care ma incalzit.Nici acum, in timp ce scriu aceste randuri, nu imi vine sa cred ca trei luni au trecut atat de repede. Da. S-au dus. Parca si-au pus aripi si au zburat pe rand. Un zbor mult prea rapid dupa parerea mea. Un zbor mai rapid decat scrisul la tastatura. Nu imi dau seama cu ce asi putea compara acest zbor. S-au poate nu a fost asa de rapid. Poate mi se pare mie pentru ca am avut cu ce sa imi ocup timpul in aceste 3 luni. Poate pentru altii a fost cea mai plictisitoare vacanta.
Astazi ne-am asezat amandoi pe o banca din copou. Niciunul din noi nu scotea un sunet. Auzeam doar respiratiile noastre, dar vag. Stateam ca doi copii care incearca sa realizeze ce se intampla cu caldura verii. Ce se intampla cu tot ce era verde si de ce in mai putin de 3 saptamani totul va fi de un galben-aramiu. Imi era frica sa spun ceva, desi in mintea mea aveam atatea intrebari sa-i pun. Nu mai stiusem nimic de aceasta persoana timp de 3 luni. Da. 3 luni in care ma gandeam ce mai face. In care vorbeam pe net si ne duceam dorul. Si imi aminteam cum stateam dimineata cand intarziam la ore la fundatie si radeam atat de tare incat se uita lumea urat la noi. Si timp de 10 minute nu am scos un sunet amintindu-ne de noi. Cand am intrebat de ce a trecut timpul atat de repede si de ce am crescut atat de mult.,raspunsul nu mi-a venit de la persoana de langa mine. Mi-a venit de undeva de sus. A inceput sa ploua, acesta fiind raspunsul meu. Iar acea persoana a ras si mi-a spus ca “uite-ti raspunsul”. Desi e un raspuns cat de cat bun, eu tot ma simt ca si cum asi fi ramas cu intrebarea goala. Simt ca vremea si timpul nu e un raspuns la intrebarea mea.
Si vorbeam. Si radeam. Si povesteam. Si atunci mi-a cazut o frunza galbena in cap. Am ras si simteam cum rad cu lacrimi. Pentru ca imi e frica sa cresc. Si nu imi e frica de lumea rea, sau de toti porcii care nu se satura sa se uite dupa tine si sa fie “macho” in fata ta. Imi e frica de un lucru atat de usor in viziunea unora. Dar nu e usor. Pentru ca trebuie sa cresti frumos. In ziua de azi e greu sa cresti frumos pentru ca toata lumea trage de tine sa fii cum vor ei, dar tu vrei sa fii doar tu. Si uiti ce inseamna sa fii tu. Ei bine, cred ca si eu am uitat sa fiu eu pentru o perioada lunga de timp. Astazi, in timp ce ploaia se lovea usor de pielea si de hainele mele, mi-am adus aminte cine sunt. Si am ras. Si a fost atat de bine sa ma simt eu. Sa ma simt eu o data cu venirea toamnei. O data cu caderea frunzelor si cu ploaia rece.
Simt ca alaturi de aceasta persoana nu mai am nevoie de nimeni. Nu am nevoie sa pun intrebarea pentru ca raspunsul il gasesc in privirea aceea patrunzatoare. Stiu ca va intrebati despre cine este vorba. Ei bine nu am sa va spun. Pentru ca vreau sa ii pastrez identitatea ascunsa. Nu vreau sa impart cu nimeni acest mic colt de rai pe care mi-l ofera cand suntem impreuna.

Because

Laury — Thu, 06 Aug 2009 09:01:42 +0000

Yep. Un titlu simplu, prin care pot spune o mie de cuvinte. Un titlu simplu prin care vreau sa va multumesc ca existati si pentru ca sunteti langa mine cand am nevoie de voi.

Pentru ca ea e Sandra si cu ea am copilarit. Pentru ca ea ma invatat cum sa fiu. Pentru ca, desi o negam in ultima perioada, mereu am iubito. Pentru ca ea a fost prima la care m-am gandit cand mi-a fost mai greu si ea e cea care ma auzit plangand. Pentru ca atunci cand o apuca, e o chestie ciudata rau. Si e simplu, pentru ca Sandra ma stie cu adevarat.
Haha. Pentru ca la inceput nu ne prea inghtieam si pentru ca am cunoscuto in cea mai proasta tabara care exista. Si pentru ca va mai fi inca 4 ani la national si o voi plictisi cu aberatiile mele si pentru ca la ea ma voi plange cand voi afla cum se va face admiterea la anu. Pentru ca mi-a spus aseara ca ma iubeste si pentru ca e Geo.
Pentru ca e cea mai buna prietena a Sandrei. Pentru ca ea si Sandra m-au facut sa rad in 2 zile mai mult ca in o saptamana intreaga. Pentru ca numai cu Gaby pot ajunge in Finlanda cu nava spatiala si pe luna cu racheta privata. Pentru ca desi nu am mai vorbit cu ea demult, nu ma uitat si mi-a fost dor de ea.Si pentru ca abia astept sa o vad.
Ieei .Pentru ca el e Vlad si nu are nevoie de introducere. Pentru ca e Vlad cel tare si pentru ca rupe inimile fetelor “tru” in doua. Pentru ca e un fitos de Ravers si ma streseaza cu BMX-a lui. Si pentru ca chiar daca e blond e langa mine mereu.
Pentru ca l-am cunoscut cand ma asteptam mai putin. Pentru ca ma facut sa fiu cea mai fericita persoana din lume cat a fost langa mine. Pentru ca a fost langa mine cand mi-a fost greu. Si pentru ca desi sa terminat,eu tot tin la el. Pentru ca e doar Tudor.
Pentru ca azi e 6 august 2009. Pentru ca sunteti Voi! Si pentru ca va iubesc enorm de mult pe toti. Pentru ca, chiar daca unii sunteti departe, ma faceti fericita. Si pentru ca sunteti niste specimene si numai langa voi pot fi eu.
Ah si pentru ca postul acesta este numai si numai al vostru. Va iubesc !!

P.S Pentru ca va cunosc de pe forum si stiu ca fiecare din voi e speciala in felul ei si de asta va ador. Pentru ca e atat de placut sa vorbesc cu voi si pentru ca va pot spune orice. Pentru ca sunteti Irixx, Diana, Krystal, Khriss, Manu, Malina si Anto. Si pentru ca trebuie sa ii multumesc lui Dumnezeu ca sunteti niste oameni atat de normal.
Ah stai. Si pentru ca chiar daca am mentionato mai sus, o mai fac o data. Pentru ca ea e bocitoare mea. Pentru ca am fost plecate amandoua mult timp si mi-e dor de ea. Pentru ca cu ea pot sa vorbesc de vrajitoare si chestii ciudate de copii. Pentru ca e Irina.

Childhood

Laury — Wed, 17 Jun 2009 17:15:23 +0000

A venit vacanta. In sfarsit e vara. Am asteptat momentul asta cu atat nerabdare.In sfarsit ma simt eliberata. Am scapat de scoala si am 3 luni in care sa ma bucur de viata si sa ma odihnesc.
In timp ce stateam in pat si citeam mi-am adus aminte de verile cand eram mica. Era asa frumos. Atunci chiar nu mai aveam griji.Nu ma trezeam dimineata cu gandul ca “bai oare stefan e treaz.Sper sa nu fie ca nu am chef sa ii fac sa manance, mi-e mult prea lene”.Desi asta nu e ceva foarte deranjat, avand in vedere ca in ultima vreme ma inteleg mult mai bine cu frate’miu. Revenind
Imi aduc aminte si acum de nerabdarea care o avea sa plec din iasi si sa fiu insfarsi langa o persoana careia ii spuneam totul. Sa ma joc si sa alerg, practic sa impart tot ce aveam cu ea.Dupa 9 luni in care nu o vedeam, simteam nevoia sa o tin in brate si sa se opreasca lumea. O iubeam pur si simplu si nu imi puteam imagina vacanta de vara fara ea.
Iubeam verile. Era momentul in care ma indepartam de tot si patrundeam cu pasi rapizi intr-o lumea a mea, o lume a noasta.Dupa o perioada in care nu o mai vazusem, nu stiam cum sa fac sa vina vara mai repede si sa o vad. Ma rugam de parintii sa ma lase sa ma duc macar o saptamana pentru ca imi este atata de dor de ea.Intr-un final m-au lasat. Doamne, cu cat trenul se apropia mai mult cu atat aveam mai mult fluturasii in stomac si nu mai puteam sa respir.
Cand trenul sa oprit, am luat-o practic la fuga ca sa cobor prima.Cat am stat si m-am uitat dupa ea, inima imi batea mai tare. Iar in momentul in care am vazut-o acolo, cu o bluza lunga neagra, cu gluga venind spre mine nu mai stiam cum sa reactionez.Primul lucru pe care l-am facut a fost sa o i-au in brate si sa ii spun ca mi-a fost dor de ea.
Anul asta, nu a fost chiar anul nostru (ca sa spun asa). Am avut parte de multe certuri, care pur si simplu nu imi placeau si dupa un timp incepeau sa ma doara aceste certuri.Stateam sa ma gandesc de ce ma cert asa de mult cu ea. Chiar nu imi placea, vroiam sa inceteze aceste certuri.Simteam ca imi este mult prea dor de ea ca sa mai pot sa “lupt. Mda. Pot sa bat la pariu ca in momentul in care va citi va fi surpinsa.
Dar sincer.Este persoana care ma stie cel mai bine, care a fost mereu langa mine si ma sustinut. Iar in momentul in care greseam, ma facea sa inteleg ca nu fac bine si in modul ei ma indruma.
Acum abia astept sa o vad si chiar imi este foarte dor de ea pentru ca o iubesc ! ..

Vacanta placuta tuturor <3

Right Round

Laury — Mon, 18 May 2009 17:06:28 +0000

Titlul?? Nu cred ca are nici cea mai mica legatura cu ce am sa scriu in acest post.Dar cum nu puteam sa il las fara nume i-am dat numele unei melodii care o ascultam *lol*.
Asa.Wow sunt mai mult uimita de trecerea timpului.Bai parca mai ieri incepeam clasa a 7a si imi era frica de tezele cu subiect unic, primele mele teze cu subiect unic.Parca mai ieri eram a 6a si stateam in ultima banca cu ivona si nu ne mai saturam sa facem poze.Parca mai ieri intram cu sfiala pe poarta mare a liceului si eram pur si simplu inspaimantata.Si maine? Maine va fi o zi oarecare.Dar acusi voi fi a 8a si imi va fi frica sa termin gimnaziu.O sa imi fie dor de tot.Dar pana atunci mai este.
Doamne.Cum a trecut atat de repede timpul?? Am deja 14 ani si nu imi vine sa cred.
Si cu toti acesti 14 ani ai mei tot un copil de 5 ani am ramas pentru ca eu ma gandesc la vrajitoare si ghicitoari in frunze ).Ma gandesc la cartea recordurilor rescrisa si facut intr-o maniera mai “vrajitoareasca” si la ghicitul in stele, frunze, praf, ochi, soare(si mai erau multe).
Si acu am terminat cu tezele (cel putin a VII-a).Vreau sa vina vacanta.Chiar azi stateam la istorie si ma gandeam la vara trecuta.Cum mi-am petrecuto cu var’mea si desi ne-am certat si dupa ne-am impacat a fost o vara superba.Oare va fi la fel si anul acesta?? Gosh sper ca da )
Acu cand am scris de vrajitoare mi-am amintit de o bocitoare..care zilele astea am uitat sa o intreb daca a mai bocit ..dar dupa ce a scris pe un forum cred ca da ).Sau poate nu ).Oricum sper sa nu mai fi plans ..ca a plans in ziua cu teza la mate si cu o zi si cu doua si cu trei ..(.si asa mai departe) inainte de teza *lol*.
Revenind.(ca am cam deviat un pic) Dar de fapt ce mai conteaza subiectul.Oricum.Joi am fost cu ivona in corpul C al liceului nostru ca sa vedeam pe cineva din a 6a ..si am ajuns cu o ora inainte si ce ne-am propus noi sa facem? Poze..ca si asa nu mai facusem de mult si duceam lipsa.Bun ..vrem sa facem prima poza ne ia un ras care ne tine 5 minute.A doua poza la fel. Dupa vreo jumate de ora am reusit ceva ceva si ne-a bufnit rasul iar.Concluzia noasta?”La ce ne trebuie noua poze daca putem sa radeam numai daca ne uitam una la alta”.
In fine, am terminat pe ziua de azi ca nu prea mai am chef ) mi-e somn si mi-e foarte lene .So PA

Why?

Laury — Thu, 30 Apr 2009 16:38:13 +0000

Well, Welcome to me here.Pai…am mai avut un cont pe www.blogger.com si am decis sa ma mut aici din mai multe motive.Primul ar fi ca se poate umbla mai usor si am vazut la un prieten (alex) ca se poat pune update-urile de la twitter undeva in dreapta, lucru care mi-a placut foarte mult.Apoi, de cand l-am vazut tot la alex, mi-a placut mult mai mult decat blogger-ul. In fine, asta e motivul mutarii mele.

Si nu am sa fac un post doar de welcome, pentru ca vreau sa continui ca si cum asi fi pe blogger.Si vreau sa spun despre virisul care a invadat intreaga lume si care a speriat intreaga lume.”Gripa porcina”, care sunt sigura ca de acum stiti cu totii de el de pe la stiri de peste tot.Multa lume spune ca o data cu acest virus, criza financiara si incalzirea globala va veni sfarsitul lumii. Eu una nu cred (cel putin sper) ca va veni sfarsitul lumii.Dar cu toate astea,daca ar fi sa vina nu avem ce face si nu avem cum sa luptam contra ei.

Desi impotriva acestei gripi, se pare ca se poate lupta si nu prea.Si prin nu prea ma refer la faptul ca oamenii de stiinta au spus ca un vaccin nu va aparea decat in septembrie.Pana in septembrie pot sa moara state intregi.Pana in septembrie poate sa si dispara acest virus, dar avand in vedere faptul ca numai in Mexic au murit peste 130 de oameni si in S.U.A un copil de 2 ani, nu prea cred ca o sa dispara atat de repede acest virus.Problema cea mai mare cu acest virus?Simplu.Nu iti poti da seama daca e doar o simpla gripa sau aceasta gripa porcina.Sunt EXACT aceleasi simptome ca la o gripa obisnuita.Intreaga planeta este in alerta.Iar acum si romanii au intrat in panica pentru ca acest virus a ajuns si in Europa(Spania, Croatia,Danemarca, Suedia, Austria, Grecia, Cehia, Germania, Olanda, Italia si Irlanda),ceea ce inseamna ca se apropie usor, usor si de Romania.Dar cineva a zis ca “Romania mereu a fost ocolita de astfel de chestii” sa speram ca are dreptate si ca acest virus ne va ocoli si nu vom avea nici un mort.

LE: Sar’na alex